Una dintre cele mai importante arii continentale protejate prin Natura 2000 din România este cea cuprinsă între Țara Secașelor și Podișul Hârtibaciului, între Sibiu, Sighișoara și Făgăraș, delimitată practic de trei râuri: Hârtibaciu, Târnava și Olt. Puțini cunosc faptul că zona aceasta a Podișului Hârtibaciului și a Țării Secașelor este a doua din țară ca mărime cu statut de arie protejată, după Delta Dunării.
E un peisaj spectaculos, cu sate risipite între dealuri și păduri de fag și stejar, cu pășuni întinse și coline acoperite de verde. Este o zonă a bisericilor fortificate, leagăn al culturii săsești și românești și a satelor construite în jurul lor, o comoară a județului Sibiu rămasă neatinsă de industrie, datorită oamenilor care și-au păstrat tradițiile și meșteșugurile pentru a supraviețui, o zonă în care agricultura se face ca odinioară, cu mijloace rudimentare, ici colo atinse de modernitatea unui tractor sau a unui mijloc mecanizat de lucru al pământului.
Zona aceasta aparține majoritar unui patrimoniu UNESCO – Biertan, Valea Viilor și unui patrimoniu protejat prin intervenția Alteței Sale Regale Prințul Charles al Marii Britanii, respectiv Vila Abbatis – Centrul Ecvestru de la Apoș, Comuna Bârghiș.
Vila Abbatis este, de fapt, denumirea satului în limba Latina și se traduce prin ”satul abației”. În Evul Mediu, Abația Cisterciană de la Cârța avea în proprietate satele și terenurile din Apoș. Vila Abbatis – 1322 și Biserica Cisterciană din Apoș – 1520 se leagă temporal și architectural de Abația de la Cârța. Conexiunea dintre Podișul Hârtibaciului și Țara Oltului se face prin acest drum al călugărilor prin schimbul de produse, prin schimbul de meșteșuguri și tradiții.
Acum, valea asta este a lui Mihai Barbu prin ce construiește și însuflețește – satul, comunitatea și promovarea multiculturalității acestora printr-un turism cultural și ecvestru, în ceea ce el numește ”Elveția din Transilvania”.
Mihai locuiește în Agnita, împreună cu familia. A studiat în Anglia, a lucrat acolo la un centru de echitație, după care opt ani a trait în Danemarca unde s-a apropiat mai mult de cai, de lumea acestor animale, și nobile, și de povară, dar acasă îi este pe Valea Hârtibaciului, pe Colinele Transilvaniei.
Afacerea pe care a pornit-o este una de nișă: un turism cultural ecvestru care cooptează în jurul ei toate satele din zona, mulți locuitori, meșteri potcovari, brutari, producători locali, în care și-au găsit loc de muncă deopotrivă tineri și bătrâni mânați de nevoia de comunitate și de dialog real, de într-ajutorare, de sprijin reciproc, de circuit de servicii, practici și tradiții agricole și culinare.
Mihai Barbu prin Vila Abbatis și acțiunile sale promovează valorile satului tradițional, mizând pe bogăția naturală și pe produse locale sănătoase pentru a atrage turiști la mese culturale (brunch-uri organizate după un calendar bine stabilit). Totuși, discreția și faptul că acest tip de turism este unul de nișă au însemnat protejarea acestei zone.
Mihai Barbu este un exemplu de bune practici demn de urmat, mai ales în acest context economic și pandemic, foarte dificil. Oamenii din sat au nevoie de motivație și de un om care să le arate că se poate.