Cea mai lungă cale ferată îngustă din România, a mocăniței (Wusch pentru sași) străbătea în trecut Valea Hârtibaciului și unea orașul Sibiu de Sighișoara. Mocănița aducea tuturor satelor o minimă prosperitate prin ușurința și simplitatea deplasării, a faptului că sprijinea spațiul economic rural și distribuirea produselor sale: lapte, brânză, carne, ouă, lână și obiecte din lână, legume, fructe din livezile întinse și delicatese locale: dulcețuri, siropuri, cozonaci, plăcinte cu brânză sau rabarbură și mândrul hencleș săsesc. Erau țăranii împăcați că ajungeau la oraș la medic, la școli, la piață. Aceleași nevoi le au oamenii de la sat și în zilele noastre, doar că nu mai e Mocănița.
Momentul prezent surprinde această vale închisă și verde ca acum 30 de ani. Doar câteva ONG-uri și inițiative private reușesc să miște acest peisaj, iar cea a fraților Eugen și Ștefan Vaida este una dintre ele.
În sat, dacă nu erai ”de-a cuiva”, pur si simplu nu erai. De-a lu’ Țîrcă sunt frații Vaida, născuți, crescuți și înrădăcinați în Alțîna, comună faină din Podișul Hârtibaciului, a 12-a stație a mocăniței.
Eugen Vaida e Monumentum
Este arhitect, absolvent al Liceului Teoretic „Brukenthal” din Sibiu și al Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București. Acum coordonează Asociația Monumentum, prin care susține arhitectura tradițională românească și săsească, restaurează clădiri istorice și case aflate în pericol de degradare ireversibilă, fiind salvatorul casei din Viscri a ASR Prințului Charles.
Ștefan Vaida e Albastru
Ștefan este restaurator, absolvent al Colegiului Pedagogic „Andrei Șaguna” și al Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, Facultatea de Istorie și Patrimoniu. Prima casă restaurată de el se află în satul natal și este considerată a fi cea mai veche casă datată din Podișul Hârtibaciului – Casa Gerendi. Alături de fratele său, Eugen, a salvat case, a sprijinit restaurarea multor clădiri de patrimoniu din Județul Sibiu, din Transilvania, din toată țara, pe care le-a redat comunităților prin proiecte și acțiuni culturale. Casa și gospodăria lui de pe Părău’ Napilor din Alțîna exemplifică un astfel de exercițiu – în această casă funcționează Muzeul Interetnic al Văii Hârtibaciului. Ștefan este parte din Asociația Monumentum și o fărâmă din Albastru, comunitatea care a demarat cartografierea caselor albastre din România.
Cea mai valoroasă resursă din mediul rural sunt, evident, oamenii. Copiii și tinerii satului așteaptă să se facă școală în sat, nu să umble prin ploi și nămeți pe jos, cu car sau căruță pentru a ajunge la școală, ca acum 30 de ani. Își doresc apă și canalizare, o farmacie mobilă – să le vină doctorul în sat. Își doresc un târg de țară în fiecare comună să-și vândă cu demnitate produsele locale, fără să fie umiliți de intermediari, să nu cerșească pentru munca lor și pentru produsele lor sănătoase și curate. Oamenii din sat vor să știe cum să își finanțeze și să-și lucreze propriile gospodării sau ferme mici, cum se primesc banii aceia europeni cu care să redea satului ce e al satului – casa tradițională și în fiecare casă un om la locul lui.
Uneori întrebăm ”O fi mai scump la țăran decât la magazin?” DA, poate că e un pic mai scump, dar merită! Asta e ”afacerea”satului, producții mai mici de calitate bună, pentru asigurarea simplei existențe, nu a profiturilor uriașe. Pentru producător altă sursă de venit nu există, birocrația îl sufocă, munca grea și riscurile sunt tot ale lui. Dar pentru țăran, pentru micul producător de pe sate, important e OMUL, nu banul – să știe că omul ăla vine și a doua oară în gospodăria lui, că îl mai caută, că se țese legătura de încredere și de viață decentă și respect pentru mâinile bătătorite de țăran.
Da, oamenii din Iacobeni, Brădeni, Merghindeal, Richiș, Zlagna, Alma Vii, Moșna, Pelișor, Apoș, Bârghiș, Ighișu Vechi, Vecerd, Chirpăr, Săsăuș, din Alțîna, Benești, Ghijasa de Jos, Ghijasa de Sus, Țichindeal, Vurpăr, Hosman, Nocrich, Marpod, Fofeldea, Cornățel își doresc o viață bună, fără hoție, un ajutor de drum adevărat care să îi lege de lume și de un trai în siguranța, la țară!
Șansa renașterii satului este punerea în siguranță și salvarea patrimoniului construit, restaurarea caselor tradiționale și a clădirilor istorice, includerea lor într-un circuit turistic. Altfel comunitatea rurală se destramă, oamenii se duc la oraș sau pleacă în străinătate. Șansa nu vine însă din modificări și maltratări ale caselor, cu tehnici și materiale moderne, dimpotrivă, prin identificare soluțiilor de îmbunătățire a confortului de locuire rurală, plecând de la resursele locale. Vine din
intervenții făcute cu cap și cu sprijin, pentru a le da la final confortul de locuit și estetica dorită, dar cu materiale tradiționale – cărămidă și țiglă făcute la Apoș, lână din Bârghiș pentru izolarea podului și a pereților, lemn curat îndoit de un meșter tâmplar la Richiș, iar în baie, poate, cu lavoare de cupru făcut de meșterii din Brateiu, ca la oraș, doar că la țară.
Valea Hârtibaciului, Valea Calvei, Podișul Secașelor, Țara Oltului au și șansa satelor construite în jurul bisericilor fortificate – turismul și agroturismul ar putea fi elementul care să crească mediul economic rural, dar un turism discret, cuminte, cu respect față de oamenii din sat și față de valorile lor. Valea Hârtibaciului și satele de aici își doresc liniște și mulți tineri care să le populeze. Case sunt, har Domnului!
O lege care să îndrepte lucrurile
”Dacă reușim să influențăm mentalitatea oriunde pe acest traseu al relației dintre patrimoniu construit – mândrie locală – dorință de asigurare a unei continuități culturale, vom avea toți de câștigat. Noi toți, indirect, dar comunitățile în mod direct prin faptul că vor avea bunuri culturale exploatabile turistic, iar printr-o mult sperată reactivare a meseriilor tradiționale localnicii vor putea prospera prin practicarea acestor meserii, fără să mai fie nevoiți să își părăsească satele în căutarea unui loc de muncă.”
Eu nu tânjesc la vremuri demult apuse ale satului. Îmi doresc un sat vechi, așa cum a fost el înțeles dar cu oameni moderni care să îl aprecieze și să îi crească valoarea prin muncă și prin comunitate. Viața modernă să fie topită în cea a satului și să rezulte un trai decent și o liniște sufletească.
(Carmen Novac, candidată USR PLUS pentru Camera Deputaților)
Plecând de la povestea și parcursul fraților Eugen și Ștefan Vaida, din drag pentru satul tradițional și din respect pentru patrimoniul cultural românesc, cu voință politică, inițiativei Asociației Monumentum i s-au alăturat cei doi candidați ai Alianței USR PLUS pentru Camera Deputaților, Carmen Novac și Marius Vulcan, astfel se va încerca modificarea actualei legislații în domeniu și se va contura un proiect de Lege privind punerea în siguranță a caselor și imobilelor de patrimoniu – un cadru legal pentru salvarea de la distrugere și redarea în circuitul vieții prin proiecte culturale a caselor și imobilelor de patrimoniu.