Guvernarea în coaliție alături de ”liberali” pare să-I fi deschis președintelui PSD apetitul spre capitalism și importanța mediului privat într-o economie ce se dorește funcțională. Recenta declarație referitoare la capacitatea limitată de absorbție a fondurilor europene pentru sănătate, la prima vedere, pare să expună două linii : prima privind nivelul de competență anticipat în structurile administrației – centrale și locale – de a depune proiecte fezabile pentru a scoate sistemul sanitar de stat din evul mediu, cealaltă ca soluție, alternativă, de deschidere spre furnizorii privați din sănătate care să atragă finanțările pe care nu le pot gestiona spitalele publice.
Chiar din opoziție, salutăm teza susținerii sistemului privat din sănătate, din motive întemeiate. Clinicile și spitalele private care activează în România au adus, cu eforturi investiționale serioase, acele standarde de îngrijire și calitate la care pacientul român, obișnuit cu plicul și umilința, doar visează, urmărind Anatomia lui Gray. Desigur, pacientul înstărit, care își permite tarifele din privat, este tratat adecvat, într-un mediu tehnologizat și civilizat, în care nevoile sale reprezintă prioritatea. Ceea ce ar trebui reținut fără echivoc este faptul că în sistemul privat de sănătate costurile sunt cele reale, pe care statul român nu le actualizează cu anii. La privat nu se fură la licitații, nu se plătesc servicii fictive cum ar fi curățarea instrumentarului medical de către bijutieri și nu se strecoară plicuri. De mulți ani se așteaptă o ”revoluție” în mecanismele de finanțare din sănătate, în care actul medical să fie plătit cât costă, pentru ca veniturile spitalelor publice să fie echilibrate și să acopere în mod real cheltuielile. Doar un exemplu elocvent în acest sens: Casa de asigurări de sănătate decontează pentru îngrijirile paliative aceeași sumă din 2009: 235 lei pe zi de spitalizare, ceea ce reprezintă jumătate din suma necesară.
Da, suntem de acord: furnizorii privați de servicii medicale reprezintă o componentă importantă a sistemului de sănătate și dezvoltarea acestei piețe aduce beneficii: pentru pacienți, pentru calitatea serviciilor, generează locuri de muncă pentru personal înalt calificat și implicit, venituri în economie.
Accesul la serviciile medicale este însă un subiect spinos: fie se încurajează sistemul de asigurări private de sănătate, fie se face contractarea din FNUASS a furnizorilor pe criterii competitive. Desigur, dacă și Fondul este corect administrat, în beneficiul asiguraților. Revenim la revoluția banilor pentru sănătate, amețiți în același cerc vicios: subfinanțarea cronică a sistemului de sănătate.
Voința politică de a așeza sănătatea populației acolo unde merită este de mult dorită, dar nu se manifestă. Mecanisme și instrumente care să balanseze echitabil tot acest angrenaj există, funcționează și sunt relevate de statisticile sistemelor de sănătate europene, de studiile de satisfacție și de toți acei indicatori de mortalitate evitabilă, speranță de viață și prevalența unor boli.
Încurajarea actorilor privați din sănătate să acceseze fonduri pentru investiții în echipamente, terapii inovative, cercetare și dezvoltare ar aduce beneficii semnificative dacă ar fi dublate de extinderea accesului la servicii prin contractarea de către CNASS.
Pe de altă parte, așteptăm această reconstrucție de la un partid la guvernare care declară că nu are capacitatea de a cheltui banii din PNRR și celelalte mecanisme de finanțare actuale și din exercițiul financiar trecut pentru a reface unitățile sanitare publice. Și din nou îi dăm dreptate domnului Ciolacu, analizând obiectiv modul în care Ministerul Sănătății gestionează obiectivele și țintele din componenta C12 Sănătate.
Medicii de familie au așteptat încă o lună deschiderea apelului dedicat lor pentru investiții în cabinetele de medicină primară, ghidul fiind modificat în ziua în care trebuia să fie deschisă platforma. Mulți au renunțat, deși erau pe lista preselectată, datorită birocrației infernale pentru depunerea proiectelor.
Cele mai așteptate investiții, spitalele noi: ne-a liniștit doamna Pistol, nu se construiește niciun spital, doar le peticim pe cele existente, din care multe au împlinit centenarul. Din cele 49 de spitale aflate pe lista inițială, conform criteriilor trasate de dl.ministru, vor fi excluse de la finanțare exact acele investiții importante și mature : spitalul județean nou din Sibiu, cel din Bacău, Timișoara (maternitate și spital de pediatrie, ambele aflate în subordinea municipalității). 1,7 miliarde de euro împărțiți pe baronate, nu după nevoi și fezabilitatea proiectelor.
ANDIS, agenția pentru managementul investițiilor în infrastructura de sănătate. După ce a tunat și fulgerat împotriva conceptului și cuprinderii în PNRR, dl. ministru încă nu s-a hotărât pe cine să numească președinte, iar normele de funcționare abia au fost publicate în transparență, un alt jalon fiind operaționalizarea ANDIS.
Apelul pentru dezvoltarea secțiilor de terapie intensivă pentru nou-născuți, întârziat și el, după o modificare semnificativă a ghidului și cererii de finanțare, iar contractarea efectivă este estimată pentru septembrie 2023. Până atunci cele 120 de paturi noi pentru terapiile intensive neonatale rămân la stadiul de deziderat. În schimb activitatea pentru realizarea de achiziții centralizate este febrilă, pentru toate componentele lansate până în prezent.
Toate acestea și altele, nemenționate, duc la concluzia că domnul președinte PSD Marcel Ciolacu are dreptate: Ministerul Sănătății și structurile publice nu sunt capabile să gestioneze atâția bani, în mod transparent și eficient.
Roxana Fediuc